Tattharesu:

- Abà vogliu sabè da vosthé - dìzi la Fata, fàbiddéndi cu' li tre duttòri arrumbàddi innant'a lu lettu di Pinocchio - vogliu propriu sabè si ghisthu digraziàddu di burattìnu è vìbu o è mòsthu!

Intèsu ghisthu, lu Cojbu vèni innànzi paj primu e tòcca la mànu a Pinocchio, addabòi li tòcca lu nàsu, e à la fìni lu diddu minorèddu di lu pèdi: e gand'ha finìddu di tuccà, li dìzi, umbè barròsu:
- Paj me lu burattìnu è mòsthu: sì paj càsu o pà digràzia parò no è mòsthu, tàndu voddì chì è ancòra vìbu!

- Mi dipiàzi - li fàzi lu Cuccumiàu - ch'aggiu di cuntrasthà lu Cojbu, chì è un amiggu e un cumpàri: paj me, lu burattìnu è ancòra vìbu: ma si paj càsu, tucchèndisi, no è vìbu, tàndu voddì chì è mòsthu avvèru!

(verbi al presente, il passato remoto in sassarese non esiste)